Se spune că în dimineața de 9 martie, patruzeci de sfinți au bătut cu ciomegele în pământ că să intre gerul, iar alți patruzeci au făcut același lucru ca să scoată afară căldură și să răsară iarbă verde.
În calendarul creștin ortodox, ziua de 9 martie, ziua celor 40 de Sfinți Muceniți, este însemnată cu o cruce neagră, ceea ce înseamnă că astăzi nu este bine să speli rufe.
Cărțile sfinte spun că pe vremea împăratului Lichinie, în Sevastia, cetatea Armeniei, trăia un voievod cumplit pe nume Agricolae și că acesta avea o armată formată din 40 de soldați, toți creștini. Prinzând de veste, voievodul i-a silit să se lepede de dreaptă credința pentru a se închină idolilor. Refuzând să o facă și încălcând astfel poruncă, soldații au fost supuși unor torturi de neimaginat. Au fost ținuți o noapte într-un rău înghețat, le-au fost zdrobite fluierele picioarelor, iar după ce și-au luat cunună muceniciei de la Hristos, trupurile lor au fost arse pe rug și aruncate într-un râu.
În calendarul popular, sărbatoarea poartă numele de Mucenicii, Macinicii, Moșii de Mărțișor, Sfințisorii sau Sâmbra plugului, ultima denumire evocând începutul noului an agricol. În unele locuri se crede că Babele, capricioase și imprevizibile, mai zăbovesc încă trei zile pe la noi însă, în majoritatea zonelor, începând de astăzi, Zilele Babelor lasă locul Zilelor Moșilor.
Despre acestea se spune că ar fi mai bune, mai calduroase și mai senine precum sufletul Moșilor. Mucenici sunt spiritele acestor strămoși mitici, cărora femeile le pregătesc și le aduc ofrandă preparate rituale ce urmează a fi consumate în context ceremonial sau împărțite de pomană la biserică. Poartă numele de mucenici, macinici, branduși, brandusei, bradosi, sfinți și sfințișori, și au formă de opt, de albină, de porumbel sau chiar de om, ecou prin veacuri al sacrificiilor rituale umane, atestate în ceremoniile Anului Nou, celebrat în vechime la echinocțiul de primăvară.
În fiecare an, la 9 martie, se aprinde focul echinocțial de Mucenici, numit și Focul Sfinților. Proiecție simbolică a soarelui pe pământ, focul arde anotimpul cel vechi și îmbătrânit, pentru a-l face să renască pe cel nou, aducător de vigoare și viață. Totodată, are un rol apotropaic, fertilizator și magic. Copiii sar peste focurile aprinse în fiecare ogradă, pentru a fi feriți de boli, femeile presară cenușă de jur-împrejurul gospodăriei, formând un cerc protector împotrivă șerpilor, bărbații întrețin flăcările cât mai mult timp, cu credința că, astfel, îi încălzesc pe cei 40 de Mucenici.
Astăzi are loc și „retezatul stupilor”, adică se scot stupii afară, se curață fagurii și se recoltează mierea, folosită acum în scop ceremonial. Din ea se prepară fel de fel de leacuri baăbesti și tot cu ea se îndulcește rachiul, consumat în beția rituală îngăduită de Mucenici. Apoi se ung stupii cu rachiu pentru că să se înmulțească roiul și se împart de pomană mucenici (în formă de albină) și miere. Dacă tot am pomenit de beția rituală, trebuie să amintim faptul că astăzi tradiția cere să bem 40 de pahare cu vin sau – dacă nu ne țin puterile – să gustăm de 40 de ori din licoarea magică aducătoare de sânge nou, sănătate și vigoare.
Nu trebuie să uităm că toți oamenii care nu au nume de sfinți își serbează astăzi onomastică, iar tot ce semănăm azi va rodi de 40 de ori mai mult, că, dacă nu respectăm sărbătoarea, vom boli 40 de zile, că așa cum va fi vremea, o vom avea și în următoarele 40 de zile.
