Fiecare persoana este trecatoare pe acest pamant. Fiecare dintre noi trecem prin diferite etape ale vietii insa finalul este acelasi mereu. Fiecare persoana pleaca spre o lume mai buna dupa ce si-a indeplinit toate sarcinile care i-au fost date in aceasta lume. Trecerea in nefiinta a unei persoane dragi sau a unui membru al familiei atrage dupa sine un numar mare de lucruri ce trebuie puse la punct in vederea unei inmormantari corespunzatoare.
Moartea unui crestin, este un prilej de intristare. Cand are loc un deces familia trebuie sa anunte preotul din cadrul Bisericii in care decedatul face parte pentru a lua la cunostiinta toate informatiile necesare pentru inmormantare, preotul fiind cel care va indeplini cum se cuvine slujbele de pomenire si inmormantare. Impreuna cu preotul se vor se fixa data si ora inmormantarii precum si orele la care se vor desfasura slujbele de seara, premergatoare inmormantarii. De fiecare data cand un crestin pleaca dintre noi, clopotarul trage clopotul bisericii pentru a da de stire ca a plecat un crestin pe calea vesniciei, trasul clopotului senificand un indemn pentru restul crestinilor de a se ruga pentru acesta. Trupul mortului este spalat cu apa curata, este imbracat in haine noi si curate este pus in sicriu, cu privirea spre rasarit. Pe pieptul persoanei decedate se pune o icoana sfintita cu chipul Mantuitorului sau al Maicii Domnului pentru a arata ca respectivul crestin isi da duhul intru Hristos, iar mainile vor sta incrucisate pe piept (mana dreapta peste mana stanga) si langa aceastea toiagul care va fi aprins atunci cand preotul va incepe slujba. La capatul decedatului se va aseza sfesnicul in care rudele si cunoscutii ce vin la inmormantare vor aprinde lumanari, rostind scurta rugaciuna „Dumnezeu sa-l (s-o) ierte!”
Lumanarile care se aprind in sfesnic, in timpul slujbei vor fi tinute fie in maini de catre cei prezenti si precum toiagul care arde pe pieptul decedatului, acestea simbolizeaza lumina faptelor bune cu care crestinul il va intampina pe Hristos la Judecata de Apoi. Lumanarea semnifica, de asemenea, si calauza sufletului pe calea spre vesnicie,
Nu reprezinta o noutate faptul ca deasupra usii de la intrarea in casa unde a locuit decedatuul, se va aseza o panza de culoare neagra (doliu) care va ramane acolo pana la pomenirea de 40 de zile.
Locul in care decedatul va fi ingropat este locul de care va trebui sa ne ingrijim in continuare. Acesta este locul in care persoana draga ce a plecat de langa noi se va odihni pe vecie. Este acel loc in care o vom vizita si care nu trebuie uitat. Acest loc are nevoie de ingrijire, de curatenie permanenta, astfel demanstrandu-I celui plecat il alta lume respectul pe care l-am avut si inca il avem pentru el ca si fiinta umana. Este acel loc in care putem planta florile preferate ale acestuia, pe care il putem impodobi cu plantele preferate, aratand ca inca ne pasa si ca nu a fost uitat, iar in amintirea noastra inca traieste.
